Descriere
În viaţa de zi cu zi, întâlnirile cu alţi oameni sunt inevitabile, la fel şi formarea unei prime impresii despre fiecare în parte. Ambady, Bernieri şi Richeson (2000, în Weisbuch & Ambady, 2010) susţin că „oamenii sunt predispuşi la a realiza aprecieri instantanee despre ceilalţi şi a-i integra astfel în categorii sociale în scopul simplificării lumii sociale din care facem parte”. „Este nevoie de mai puţin de 10 secunde pentru ca oameni care nu ne cunosc să realizeze inferenţe în legătură cu trăsăturile noastre de personalitate, orientarea sexuală, popularitatea, slăbiciunile şi aşa mai departe. Cu alte cuvinte, aspecte ale personalităţii sunt vizibile pentru străini, expuşi doar pentru scurt timp la comportamentul nonverbal al celor priviţi” (Weisbuch & Ambady, 2010).
Sensibilitatea interpersonală, relaţionată cu comportamentul nonverbal, se referă la acurateţea şi/sau gradul de adecvare al percepţiilor, judecăţilor, precum şi răspunsurile pe care le avem unul cu privire la altul. Toate acestea contribuie semnificativ la modul în care oamenii interacţionează în viaţa de zi cu zi. Dar pentru ca aceste abilităţi sociale să se dezvolte, este necesar ca în timpul formării personalităţii, copilul să înveţe aceste comportamente, modul în care să le recunoască şi să le utilizeze corect. Aceasta se realizează progresiv, prin observare şi condiţionare, apoi prin propria analiză şi luarea propriilor decizii. Etapele menţionate au loc în timpul socializării şi încep încă din primele zile de viaţă, iar cum copilul intră în contact cel mai mult cu părinţii în această perioadă a dezvoltării, cunoştinţele, valorile, atitudinile şi comportamentele necesare adaptării la societatea de care aparţin sunt furnizate de părinţi. Nivelul dezvoltării sensibilităţii interpersonale poate fi deci influenţat de mediul familial.
