Comunicarea nonverbală în cazul preşedinţilor României de după 1989

Prin comunicare se operează schimburi de semnificaţii, avem nevoie de un vorbitor şi un ascultător, un mijloc de comunicare cunoscut de amândoi şi nu în ultimul rând un lucru despre care se vorbeşte.
Comunicarea se referă la transmisie şi schimb de informaţii între oameni, la circulaţia de impresii, trăiri afective, judecăţi de valoare, comenzi etc., cu scopul de a obţine modificări comportamentale la indivizi, manifestate, în reprezentările, cunoştinţele acestora.

Descriere

Exemplu de structură pentru o lucrare de licență cu titlul:

Comunicarea nonverbală în cazul preşedinţilor României de după 1989

INTRODUCERE
Capicolul I. DEZVOLTAREA NOŢIUNII DE COMUNICARE
1.1. Definiţia termenului de comunicare
1.2. Schema comunicării
1.3. Moduri de comunicare
1.4. Comunicarea verbală
1.5. Comunicarea nonverbală
Capicolul II. ASPECTE PSIHOLOGICE ALE COMUNICĂRII NONVERBALE
2.1 Aspectul fizic
2.2. Mersul
2.3. Gesturile
2.4. Proxemica sau percepţia şi utilizarea spaţiului
2.5. Artefactele
2.6. Postura
2.7. Mimica şi ticurile
Capicolul III. COMUNICAREA ŞI EFECTUL EI ASUPRA CULTURII
3.1. Comunicarea – fundament al societății
3.2. Denaturarea fenomenului cultural
3.3. Caracteristici culturale şi sociale ale secolului XX
3.4. Comunicarea publică
3.5. Influenţă socială, persuasiune şi manipulare
Capicolul IV. COMUNICAREA NONVERBALĂ ÎN VIAŢA POLITICĂ
4.1. Comunicarea politică
4.2. Limbajul trupului la lideri
4.2.1. Date biografice ale liderilor
4.2.2. Analiza comportamentului nonverbal în cazul președinților:
1. ION ILIESCU
2.EMIL CONSTANTINESCU
3. TRAIAN BĂSESCU
CONCLUZII
Bibliografie

Atenție! Pentru structura lucrării de licență pe care urmează s-o realizați trebuie să mergeți la consultații și să obțineți în urma discuțiilor cu profesorul coordonator planul de urmat. Recomandările acestuia sunt de o importanță deosebită pentru realizarea unei lucrări apreciate. Succes!