Întemeierea Mănăstirii Curtea de Argeș între adevăr și legendă

Monumentele de arhitectură şi de artă religioasă, precum şi cultura generală din epoca feudală din Ţările Române au rămas unice în istoria civilizaţiei noastre, pentru faptul că în esenţa lor aceste monumente şi această cultură, faţă de gândirea lumii antice, erau generate de o nouă şi superioară învăţătură despre Divinitate, despre om, despre viaţă şi despre lume în general, învăţătură inspirată de Sfânta Evanghelie şi propagată în biserică.
Apărut la orizontul istoriei sale sub influenţa binefăcătoare a unei civilizaţii latino-bizantine, poporul român, în strânsă legătură cu Biserica – sprijinitoare ideii de libertate şi independenţă naţională, protectoarea artelor şi a culturii – a ştiut să selecteze şi să reţină din această civilizaţie elementele care aveau o contingenţă directă cu psihologia şi aspiraţiile noastre naţionale.
Prin urmare, mănăstirile şi în general monumentele istorice, artele aplicate, tiparul şi alte manifestări culturale ale epocii feudale de la noi, pe lângă importanţa lor religioasă au avut întotdeauna şi un rol naţional, cultural şi artistic pentru popor.