Aspecte patologice în scleroza multiplă

Scleroza multiplă (SM) reprezintă o patologie a sistemului nervos central (SNC), care afectează creierul, măduva spinării și nervul optic. În schimb această afecțiune nu afectează într-un mod direct nervii periferici.
Scleroza multiplă este o maladie inflamatorie demielinizantă cronică, ce afectează substanța albă a sistemului nervos central, producând leziuni la nivelul fibrelor nervoase ce au ca rezultat disfuncții progresive și invalidante ale pacienților. Este o boală incurabilă, a cărei simptomatologie crește pe măsura înaintării în vârstă, producând afectarea funcțiilor motorii, senzitive și cognitive ale pacienților.
Boală este cunoscută de aproape 150 de ani, în ciuda acestui lucru tratamentele care să limiteze progresul și gradul de dizabilitate cauzat de SM nu au fost descoperite decât după anul 1993. Dacă vreme de peste un secol suferinzilor de scleroză multiplă nu li se putea oferi niciun ajutor în ușurarea simptomelor acestei boli, astăzi există tratamente care permit continuarea unei existențe cvasi-normale, pacienții nemaifiind considerați purtătorii unei boli incurabile și intratabile, ci fiind numiți „persoane care trăiesc cu scleroză multiplă”. Deși SM nu poate fi vindecată, identificarea precoce a bolii, împreună cu un tratament eficient, poate duce la scăderea numărului de leziuni nervoase, la încetinirea instalării procesului de neurodegenerare deci, la menținerea autonomiei pacienților, care rămân astfel capabili să trăiască fără a necesita asistență pentru realizarea activităților zilnice.