Concepția despre om în filosofia lui Immanuel Kant

Autonomia voinţei este incompatibilă cu expansiunea subiectivă şi pentru că în principiul ei «obiectivul» este prezent în forma condiţiilor a priori ale vieţii morale. Viaţa morală este determinată obiectiv şi universal prin autonomia voinţei. „Voinţa noastră, în determinarea sa morală este absolut liberă, nu suferă nici o influenţă străină căci altfel şi-ar pierde orice valoare. Libertatea voinţei noastre se poate deduce şi prin faptul că ea este determinată de legi pur formale”. „Lumea umanizată” este urmarea exerciţiului autonom al voinţei. „El constă nu doar în simpla legiferare prin sine a acţiunilor proprii posibile ci şi în acţiunea propriu-zisă. În această lume omul nu are doar statutul de fiinţă morală; dacă ar fi astfel, atunci legea însăşi nu ar avea nici un sens pentru el. Omul este şi fiinţă sensibilă în lumea umanizată rezultată prin exerciţiul voinţei sale autonome; adică este şi fiinţă impresionabilă, cu înclinaţii care îl îndreaptă spre scopuri relative (condiţionate) şi este ființa ce acţionează potrivit acestor scopuri”.
Omul este ca fenomen, fiinţa impresionabilă. El are înclinaţii prin care tinde către fericire, aceasta fiind un scop relativ, condiționat ce nu ar putea fi împlinit decât în perspectiva perfecţiunii morale. Dimensiunea fenomenală, sensibilă a omului este legată de facultatea de a dori, inferioară. în acest spaţiu fenomenal maximele acţiunilor iau forma imperativelor ipotetice (relative).
Latura inteligibilă a fiinţei umane este dimensionată prin legea morală, posibilă la rândul ei prin autonomia voinţei; libertatea se exprimă prin Voinţa liberă ca raţiune practică. În spaţiul ei noumenal, maxima acţiunilor ia forma imperativului categoric (a poruncii). Acest spaţiu este al datoriei şi al respectului.

Description

Exemplu de structură pentru o lucrare de licență cu titlul:

Concepția despre om în filosofia lui Immanuel Kant

Rezumat
Introducere – conceptul antropologiei la Kant
Capitolul I: Metafizica omului kantian
1.1. Autonomia fiinţei raţionale. Unitatea inteligibilului şi sensibilului
1.2. Personalitatea umană
1.3. Finalitate şi scop – omul ca scop final
1.4. Imperativul categoric, expresie a relaţiei raţionale între oameni
1.5. Demnitatea omului în viziune kantiană
1.6. Omul şi valorile culturale
1.7. Unitatea conştiinţei de sine a omului kantian
Capitolul II: Omul din perspectiva pragmatica
2.1. Punerea problemei
2.2. Reabilitarea sensibilităţii
2.2.1. Eul și conștiința de sine
2.2.1.1. Subiectivitatea
2.2.1.2. Pluralismul
2.2.2. Reprezentări clare și reprezentări obscure
2.2.3. Facultatea poetica
2.2.4. Imaginaţia
2.2.4.1. Facultatea imaginaţiei
2.2.4.2. Semnele miraculoase
2.3. Reconsiderarea facultatilor de cunoaştere din perspectiva antropologiei pragmatice
2.3.1. Starea de normalitate
2.3.2. Starea de boală
2.3.3. Starea de excepţie
2.3.4. Afecte și pasiuni
2.3.5. Fericire și lege morală
2.3.5.1. Teoria naturală universală a semnelor
2.3.5.2. Cuplul uman
2.4. Caracteristica antropologică
Capitolul III: Importanţa filosofiei kantiene pentru dezvoltarea antropologiei filosofice

Atenție! Pentru structura lucrării de licență pe care urmează s-o realizați trebuie să mergeți la consultații și să obțineți în urma discuțiilor cu profesorul coordonator planul de urmat. Recomandările acestuia sunt de o importanță deosebită pentru realizarea unei lucrări apreciate. Succes!