Relaţia dintre motivaţie, satisfacţie şi performanţă în contextul organizațional

Motivaţia pentru muncă reprezintă una dintre problemele cele mai importante care preocupă managementul organizațiilor actuale. Felul în care acţionează indivizii şi, implicit angajaţii dintr-o organizaţie ţine de anumite resorturi atât de natură internă, cât şi de natură externă care le animă comportamentul şi care reprezintă, de fapt, motivaţia fiecăruia.
Motivele care-l determină pe fiecare individ să se comporte într-un anumit mod ţin de necesităţile fiecăruia, precum şi de propria personalitate.
Însă, de cele mai multe ori indivizii sunt stimulaţi să realizeze o anumită acţiune, motivaţia fiind aceea care impulsionează şi declanşează un anumit comportament.
Termenul motivaţie derivă din termenii latini moveo, motum, movere, care înseamnă a mişca, a pune în mişcare. Cu timpul aceşti termeni au evoluat, iar motum a devenit motiv, care este descris de dicţionarul englez Oxford ca înseninând ceea ce îndeamnă sau determină o persoană să acţioneze într-un anumit fel: o dorinţă, teamă sau altă emoţie, luarea în considerare a unei cauze care influenţează sau tinde să influenţeze voinţa unei persoane. Este sensul forţei motrice, a direcţiei spre realizarea obiectivului, motivaţia fiind acel mobil care contribuie la mişcare: orice acţiune ce are o motivaţie îşi sporeşte capacitatea.