Abordarea psihosocială a tulburărilor de comportament la copii

În contextul unei realităţi sociale în continuă schimbare apar modele sociale şi familiale confuze, iar copiii ilustrează prin comportamentul lor această situaţie.
Apar comportamente care altădată ar fi fost repede catalogate drept deviante (adoptarea de vestimentaţii excentrice, fumat, diferitele tipuri de precocităţi etc.), dar şi comportamente care continuă să fie evaluate drept deviante (minciună, furt, vagabondaj, agresivitate, eşec şcolar, opoziţionism provocator etc.). De asemenea, unele comportamente apar mult mai devreme comparativ cu generaţiile anterioare, diferenţele fiind vizibile chiar pentru generaţii separate de un număr mic de ani.
Funcţionarea instituţiilor asistențiale presupune existența unui personal special pregătit, capabil să identifice situaţiile sociale problematice, să conceapă planuri de intervenţie și să determine procese de schimbare la nivelul comportamentului clienţilor individuali sau multipersonali.
Asistentul social este obligat să dobândească o formaţie ştiinţifică vastă și complexă, să acţioneze sub dubla presiune a instituţiilor publice și a clienţilor și să rămână, în acelaşi timp, într-un anonimat comparabil cu al soldatului fără de care nu se pot purta războaiele, dar pe care istoria îi uită cel mai adesea.
Întrucât profesia de asistent social este prin excelență una a comunicării nemijlocite și a construcţiei relaţiei de ajutoare, recursul la achiziţiile psihologiei personalităţii și la cele ale psihologiei sociale devine indispensabil.