Asistenţa sociala şi terapia cuplului infertil

Asistenţa sociala şi terapia cuplului infertil. Infertilitatea nu este numai o condiţie fizică, ci şi o stare emoţională şi socială însoţită de afecte şi probleme, creând adesea una din cele mai stresante crize ale vieţii pe care un cuplu le-a experimentat. A nu avea copii este o condiţie universală stigmatizantă care ameninţă stabilitatea stării de bine psihologică a individului, a cuplului şi societăţii. Copii aduc multe beneficii cuplului şi comunităţii, cum ar fi: stabilizează sau “cimentează” relaţiile maritale, întăresc relaţiile de rudenie, validează rolurile individuale, oferă un confort spiritual, oferă succesiune pentru proprietăţi şi oferă o relaţie unică interpersonală.
Dorinţa de a avea copii este văzută ca tipică şi normală în societăţi diferite şi acesta poate include o dimensiune de supravieţuire. Din acest motiv, este posibil să se considere că cuplurile care nu au copii au o formă de comportament deviant. Dacă infertilitatea este trăită ca o experienţă stigmatizantă, îi poate izola pe indivizi de potenţiale surse de suport social.
Persoanele care, nu dezvăluie dificultăţile lor în ceea ce priveşte fertilitatea altora, riscă să fie percepute ca persoane care în mod voluntar nu-şi doresc copii, percepţie care determină o atitudine stigmatizantă.
Din practica psihologică aflăm că acele cupluri care nu au copii şi care nu au vorbit nimănui despre probleme lor legate de fertilitate, se confruntă cu glume făcute pe seama lor şi comentarii asupra comportamentului lor sexual şi asupra rezultatelor potenţiale sau absente. O astfel de experienţă poate duce la o teamă sporită în raport cu dezvăluirea infertilităţii, sentimente de izolare, retragere din situaţii sociale, care pot avea impact asupra statusului emoţional. În sedințele de psihoterapie de cuplu vedem că în urma izolării, generată de stigmatizarea si presiunea socială, cuplurile se confruntă si cu o degradare a relației maritale, apare si nevoia de a da vina unul pe celălalt pentru situația creată.