Educaţia permanentă

Educaţia permanentă constituie un principiu pedagogic, un sistem de obiective şi de tehnici educative menite să asigure pregătirea oamenilor, astfel ca aceştia să-şi întreţină necontenit capacitatea de autoinstruire şi autoeducare.
Educaţia permanentă trebuie înţeleasă ca fiind un sistem deschis, orientat spre o dezvoltare metodică de lungă durată cuprinzând organizarea şi conducerea proceselor educative ale indivizilor şi ale grupurilor sociale spre o dezvoltare multilaterală, armonioasă a personalităţii.
Incluzând toate aspectele formării omului, toate formele de instruire şi de educaţie şi anume, – educaţia organizată şi spontană – şcolară şi extraşcolară – educaţia permanentă este determinată de explozia informaţională, de cererea de educaţie, de fenomenul uzurii rapide a cunoştinţelor şi de perspectivele dezvoltări sociale, devenind, astfel, o necesitate firească a societăţii contemporane, o permisă progresului social.