Dezvoltarea capacităţilor psihice pentru succesul activităţilor la vârstă şcolară mică

Învăţarea reprezintă activitatea fundamentală la vârstă şcolară mică. Ea se bazează pe totalitatea proceselor psihice (cognitive şi reglatorii) care asigură eficienţa actului de învăţare.
Activitatea şcolară este declanşată şi întreţinută de un complex de motive, de un „câmp motivaţional”. Lupta dintre ele, conflictul care apare cu acest prilej depinde atât de împrejurările externe, cât şi de trăsăturile de personalitate. Depăşirea conflictului motivaţional, prin impunerea motivelor pozitive, stenice, este consecinţa unei bune organizări a procesului de învăţare.
Intelectul desemnează un sistem de relaţii, activităţi şi procese psihice superioare (inteligenţă, gândire, memorie, imaginaţie, limbaj), sistem ce se constituie şi funcţionează plenar la nivel uman, depăşind experienţa senzorială, dar bazându-se pe ea, uzând de proprietăţi specifice ale creierului uman şi realizându-se (construindu-se) numai prin modelare culturală şi integrare socioculturală.
Intelectul presupune o manipulare şi îngemănare a celor trei dimensiuni ale timpului: trecut, prezent, viitor. Din stocul memoriei, sunt actualizate, selectiv, imagini, idei, cunoştinţe, în raport cu preocupările de moment ale subiectului şi totodată se formulează previziuni asupra viitorului imediat sau îndepărtat; se proiectează viitorul şi se planifică activitatea pe care subiectul urmează să o desfăşoare. Timpul psihic este reversibil şi anticipativ, spre deosebire de timpul fizic ce se scurge ireversibil, univoc.